CityGuide

  • Autor: Cristina Maria Șerb
  • Profesia: psiholog
  • Secțiune: Voluntariat
  • Vezi CV
  • Vezi Proiect

Dezvoltarea carierei este un proces care se desfășoară pe tot parcursul vieții, dar care începe încă din clasele primare. Reușita și împlinirea profesională are un important impact asupra vieții individului și își pune deseori amprenta asupra și celorlalte arii ale existenței sale. Este o realitate faptul că nereușita profesională și insatisfacția la locul de muncă poate să cauzeze insatisfacție și în viața personală. Esențial este faptul că omul care se simte mulțumit din punct de vedere profesional, are parte de stabilitate, încredere, reușită din acest punct de vedere.
Traseul profesional implică un număr obligatoriu de ani de studiu, în care materiile parcurse sunt asemănătoare pentru toți elevii de aceeași clasă. Începând cu liceul și mai apoi la facultate, individul are posibilitatea de a alege specializarea în funcție de profesia sau locul de muncă pe care dorește să îl ocupe. În România, în general, criteriile de alegere profesională nu includ și un program de consiliere în orientarea educațională și profesională. De acest lucru ne-am convins și în prima ediție a proiectului de față, unde elevii și-au exprimat dorința de a participa la cursuri unde să afle mai multe informații despre diferite meserii și să își identifice abilitățile spre o anumită arie profesională.
Elevii și părinții, rareori cunosc abilitățile și aptitudinile tânărului, deși acestea au un mare impact în adaptarea, dezvoltarea și reușita la locul de muncă.
După terminarea anilor de învățământ obligatoriu, conform cerințelor societății, tinerii au posibilitatea să decidă dacă doresc sau nu să continue școlarizarea și sub ce formă. De cele mai multe ori, aceștia iau în considerare aspecte cum ar fi proximitatea instituției de învățământ, preferințele părinților sau ale prietenilor, renumele liceului/facultății pe care doresc să o urmeze, fără să pună accent pe aspectele personale și psihologice care au o mare importanță în viața profesională. Alegerea nepotrivită a unei forme de învățământ poate să aibă ca și urmări abandonul studiilor, greutate în asimilarea materiei, lipsa de interes, dificultate în adaptarea la cerințele teoretice și practice, iar mai apoi nepracticarea meseriei, insatisfacție profesională, aplatizare profesională. Un număr tot mai mare de absolvenți ajung să lucreze în altă meserie decât cea studiată la liceu sau la facultate.
Consilierea pentru carieră ajută persoană să-și descopere abilitățile și astfel să-și dea seama ce meserie ar fi cea mai potrivită, influențând astfel decizia privitoare la educație și la carieră. Totodată, se oferă informații despre anumite meserii, astfel încât elevii să aibă o idee cât mai precisă cu privire la traseul educațional pe care îl vor avea de parcurs (studii, specializări, costuri, stagii de practică etc).
Când vine vorba de alegerea unui loc de muncă, există o serie de factori care trebuie luați în considerare: nivelul de școlarizare, aspirațiile, interesele, tipul de personalitate, abilitățile, competențele, stilul de învățare și asimilare a informațiilor. Atunci când o persoană alege să urmeze o formă de învățământ cunoscând necesitatea forței de muncă, urmându-și propriile dorințe, dar și luând în considerare abilitățile pe care le are, există o mai mare posibilitate ca împlinirea profesională să existe și să influențeze în mod pozitiv cariera individului. Acestea sunt obiectivele pe care le urmărim în elaborare și implementarea acestui proiect.

Problema identificată:
• Slaba dezvoltare a abilităților speciale ale elevilor (psihologice, cognitive etc)
În cadrul programei școlare, elevii parcurg materiile cuprinse în aceasta, dezvolntându-și abilitățile lingvistice, matematice, sportive etc. Evaluarea acestora se face prin teste și examene care au rolul de a arată unde se situează elevul. În funcție de aceste note se face repartizarea celui evaluat spre diferite forme de învățământ, sau elevul și părinții au posibilitatea de a alege, din proprie inițiativă, studiind notele și astfel materiile pe care tânărul le stăpânește cel mai bine, specializarea pe care acesta dorește să o urmeze. Evaluarea performanței școlare, necesită însă și o evaluare psihologică pentru realizarea orientării educaționale și profesionale. Abilitățile și competențele personale cântăresc la fel de mult în alegerea unei specializări și apoi a unui loc de muncă, ele împletindu-se cu cele dobândite la școală (competențe educaționale).
După terminarea studiilor, angajatul se folosește în mai mică măsură de multe din informațiile predate la școală, bazându-se mai degrabă pe elemente practice, pe aptitudini, competențe, posibilitatea de adaptare la munca practică, posibilitatea de a muncii în echipă sau preferința pentru munca individuală etc. Toate aceste aspecte sunt neglijate până când tânărul se angajează pentru prima dată și constată că lucrurile învățate la școală nu îi sunt de ajuns. Adaptarea la locul de muncă este mult mai dificilă pentru cei care nu și-au descoperit abilitățile, punctele slabe și forte, rezistența la stres etc.

• Slaba informare în școli, cu privire la cerințele unui post și cele ale angajatorului și necesitatea forței de muncă
Este important ca, pe lângă programa educațională pe care o urmează, elevul să știe cât mai concret ceea ce presupune meseria pe care și-a ales-o (ani de studiu, posibilitatea găsirii unui loc de muncă, responsabilități, societăți/instituții la care se poate angaja etc).
Pe parcursul anilor de studiu, mai ales înainte de facultate, elevii nu au contact cu ceea ce înseamnă un loc de muncă. Inclusiv în anii de liceu, tinerii au puține informații cu privire la cariera pe care doresc să o urmeze, chiar dacă s-au decis asupra facultății. Sunt aspecte precum: specializări suplimentare, ani suplimentari de studiu, competențe necesare, cerințe, de care viitorul angajat nu are cunoștință.
Diferența dintre programul școlar sau universitar și programul de muncă este evidentă: program fix, imposibilitatea de a lipsi decât din motive întemeiate, necesitatea respectării unei ierarhii, raportarea la colegii de muncă de diferite vârste și studii, responsabilitate directă pentru sarcinile postului, obligații contractuale etc. Pentru o mai bună adaptare la cerințele profesionale, tânărul trebuie să aibă cunoștință despre acestea înainte de angajare.

• Prevenirea abandonul/nereușita școlară și mai apoi insatisfacția profesională datorită imposibilității de adaptare la cerințele angajatorului
Atunci când evaluare nu este una complexă, iar elevul ajunge într-o clasă/școală care-i provoacă dificultăți de adaptare atât din punct de vedere educațional cât și de integrare, deseori se dă vina pe incapacitatea acestuia de a învăța, de a se adapta normelor și cerințelor educaționale.
Dezvoltarea competențelor educaționale se poate face ținând cont de aptitudinile intelectuale ale elevului. În funcție de acestea el se va încadra într-o formă de învățământ care să îi fie accesibilă și de unde acesta se poate dezvolta. Dacă elevul urmează un traseu educațional care nu este în concordanță cu dezvoltarea sa intelectuală, cu aptitudinile și interesele sale, există posibilitatea ca acesta să nu se integreze mediului școlar, să nu facă față cerințelor, să perceapă școala ca o corvoadă, să-și dorească să renunțe sau să se oprească înainte de a obține o specializare. O problemă ar putea să fie imposibilitatea de a acumula informații datorită lipsei de interes pentru specializarea respectivă datorită abilităților în alt domeniu. Un elev care are abilități practice se va adapta cu mai mare dificultate la o specializare unde sunt necesare, mai degrabă, cunoștințe teoretice. Acesta va avea succes dacă locul de muncă va presupune activitate practică.